Retezatul Mic... si alb

 Nici iarna asta nu putea sa treaca fara sa fac o tura la Stana Scorota din Retezatul Mic. Am facut urcarea pe intuneric, in speranta ca daca ajungem la stana de vineri seara vom prinde si rasaritul de sambata acolo. La rasarit insa, a fost deajuns sa ma uit pe geam ca sa-mi dau seama ca vremea nu e buna de fotografiat si ca luminile frumoase vor lipsi si mi-am prelungit somnul pentru cateva ore in sacul de dormit calduros. In timpul zilei am urmarit punctuletele negre care se vedeau urcand spre creasta Oslei (concurentii de la Oslea HiRide) si care nu se mai terminau. Asteptam sa treaca timpul pentru a prinde o fereastra de vreme buna si a urca in creasta, spre Varful Piule, de unde am fi vrut sa fotografiem apusul. In jurul amiezii conditiile meteo pareau sa se indrepte si am inceput urcusul spre creasta. Pe ultima portiune am ales sa urcam pe o panta care chiar daca era inclinata ni se parea mai sigura si cu zapada mai stabila care ne-a scos undeva pe creasta, intre Piule si Dragsanu. Aici am prins cateva momente de lumina si vizibilitate spre cele mai inalte varfuri din Retezat, dar din pacate dupa cateva minute am fost acoperiti de nori. Am coborat undeva mai jos si am asteptat ca frontul sa se sparga, in speranta ca totusi vom prinde un apus frumos. Nu a fost sa fie asa, frontul s-a spart, am urcam din nou in creasta, insa chiar in momentul in care am ajuns acolo am fost din nou invaluiti. De aceasta data ne-am dat seama ca sansele pentru a prinde apusul sunt nule si am coborat spre stana prin ninsoare si lapovita. Nici urmatorul rasarit nu a fost cu noroc, totul fiind acoperit de ceata, lucru care m-a tinut din nou in sac dimineata. Cu toate ca nu am avut sanse de a prinde ceva din luminile tipice unui rasarit sau apus, care ar fi dat foarte bine cu peisajul hivernal de acolo, sunt foarte multumit de aceasta tura si chiar si de unele fotografii reusite acolo. Insa ceea ce a facut ca aceasta iesire sa fie speciala a fost faptul ca m-am revazut cu colegii de tura, am depanat povesti, amintiri si am schimbat idei.











Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe