Inceputul verii in Parcul National Retezat

Am plecat in Parcul National Retezat, la refugiul Bucura, cu gandul la lacuri semi-inghetate, la mai multa zapada, poate si la un apus si un rasarit colorat de pe malul acestor lacuri si cu un dor nebun de a ajunge intr-un loc in care am mai fost de atatea ori, dar de care nu ma satur. Nu m-am asteptat ca vara sa-si fi intrat atat de bine in drepturi si acolo. Zapada mai era foarte putina, iar pe traseul facut chiar deloc. Gheata de pe lacurile din Caldarea Bucurei era disparuta, cu exceptia taurilor mai mici aflate la altitudine mai mare. Dupa ce am ajuns la Lacul Bucura, am plecat intr-o plimbare frumoasa, pe un cer senin, spre Varful Bucura si mai apoi la Taul Portii. Apa acestui lac frumos se batea sa razbata prin gheata care a pus stapanire pe ea timp de cateva luni. Taul arata extraordinar vazut de sus. Speram ca vom prinde si un apus cu niste culori placute care sa se reflecte in gheata si in ochiurile de apa, asa ca am ramas acolo in asteptarea serii. Lumini bune nu au fost, cerul era complet senin, ceea ce m-a facut sa cobor inaintea apusului la Lacul Bucura. Dimineata a fost aceeasi poveste. Un cer senin si ars ne-a facut sa ne prelungim somnul cu doua-trei ore. Chiar daca nu am avut parte de lumini bune, ceea ce mi-a fost dat sa fotografiez a fost peste asteptari. Intalnirea cu vulpita Bella (mai intai seara si apoi la lumina zilei) pe care am mai vazut-o si in iarna la o alta tura facuta in Retezat si faptul ca a stat ca un model la pozat, m-a facut sa nu-mi para rau ca nu am obtinut imaginile pe care le gandeam de acasa. Uneori asteptarile sunt anulate de ceea ce gasesti la fata locului, dar rasplatite cu ceva mai bun chiar in momentele in care nu te astepti. Un alt plus al turei a fost faptul ca am cunoscut oameni noi, de gasca, care stiu cum sa-si traiasca viata.





















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe