Croația - tărâmul cascadelor si al lacurilor

Parcurile nationale Krka si Plitvice din Croatia sunt cunoscute in toata Europa pentru frumusetea caderilor de apa si pentru unicitatea lor. Acest lucru m-a facut si pe mine sa-mi doresc sa ajung acolo. Primul parc vizitat a fost Krka, care mie personal mi-a placut mai mult. Aici vremea a fost ploioasa mai tot timpul, insa o fereastra de cateva ore in care cerul a ramas innorat a facut posibila fotografierea cascadelor cu timpi de expunere decenti, tinand cont ca eram in miezul zilei. Totusi mi-ar fi placut sa explorez mai mult din aceasta zona, insa vremea nu a fost de partea dorintei mele. De aici am plecat spre Plitvice, unde cascadele sunt mult mai mari si mai impresionante dar parca ii lipseste locului acel ceva care sa-l faca cu adevarat special, sau cel putin nu l-am descoperit eu. Am sa mai revin la Plitvice, odata, intr-o toamna cand cred ca totul va arata mult mai bine si voi sta acolo pana cand vremea va fi ideala pentru fotografie. In drumul nostru prin Croatia am descoperit o tara foarte frumoasa, cu un relief foarte variat, cu paduri intinse de foioase si conifere mai peste tot, cu un tarm frumos la o mare linistita si curata, cu rauri limpezi, si nu doar cele care curg prin aceste parcuri nationale, cu strazi bune dar scumpe, cu multe fete mai frumoase decat credeam ca sunt acolo, cu un oras, Zadar, care mi-a placut mult. Sfatul meu, pentru ca tot este aproape de tara noastra: Visit Croatia!
                                                                               
                                                                           



















Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Verdele de mai, stancile si florile Oborocii

Imagine
O perioada destul de lunga plina de ploi m-a tinut departe de iesirile pe munte aproape o luna. Tarziu in seara, afland ca voi avea timp liber in urmatoarele doua zile, ne-am hotarat sa plecam in aceasta tura. Neavand timp sa planificam si sa ne pregatim pentru ceva mai "la distanta", am ales sa urcam si sa campam pe stancile din Masivul Oboroca, loc cunoscut si sub numele de Piatra Zanoagei. Un alt motiv pentru care am ales aceasta locatie era faptul ca aici verdeata cruda de mai a reusit sa razbeasca pana pe creasta. Tot aici o mare de flori dadea culoare si viata peisajului, contrastand foarte frumos cu iarba inverzita. Apusul a fost unul destul de colorat, ajutat si de plafonul de nori sub care a coborat soarele. Peste noapte, chiar daca nu am simtit nici un pic de vant, acesti nori au disparut, rasaritul nefiind la fel de spectaculos. Au fost insa si alte elemente care au facut totul mai special. Natura incepe sa prinda tot mai multa viata si la altitudini, iar noi nu a
Citiți mai multe

De la vest la est în Munții Tulișa

Imagine
Am inceput tura pe o ninsoare adusa de un vant rece tocmai de pe crestele Retezatului, pe o temperatura resimtita aproape ca in drumetiile de iarna. Dupa ce am reusit sa campam intr-un loc ferit de vant la marginea padurii, am asteptat ca vremea sa se mai calmeze si am urcat pe Vf. Baru (Baiu pe unele harti). Aici muntele se termina cam brusc si ofera privelisti frumoase spre Tara Hategului si spre Muntii Retezat. A doua zi vremea s-a mai calmat si ne-am indreptat spre Oboroca - Piatra Zanoagei unde am campat pentru a doua noapte, una ploioasa, cu tunete indepartate pe fundal. Datorita norilor de ploaie care traversau orizontul chiar in momentul apusului si al rasaritului nu am avut noroc de razele finale ale soarelui care daca ar fi reusit sa patrunda pe sub acei nori ar fi colorat cerul intr-un mod spectaculos. La rasarit o perdea de ceata acoperea intreaga vale ca intr-o dimineata racoroasa si senina de toamna, iar zgomotele si vuietul de jos, din orase, strapungeau greu prin ea. P
Citiți mai multe

Primavara de ianuarie

Imagine
Tot am asteptat revenirea zapezii in ultimele saptamani, pentru a face o tura mai serioasa, in conditii de iarna, cu peisaje specifice, insa in zadar. Dorinta de a iesi pe munte, de a face miscare, a pus capat rabdarii si am decis sa plec intr-o tura de trekking, de o zi, in Muntii Valcan. Cand am plecat din oras, impreuna cu prietenul meu Vali, ceata era foarte densa, insa am depasit foarte rapid plafonul ei. Zapada nu am intalnit mai deloc pe traseu, doar cateva pete ascunse dupa tufele de afinis si ienupar. Odata iesiti in golul alpin, soarele a inceput sa ne incalzeasca asa cum ar fi facut-o in aprilie. Singurul element care dadea de gol luna in care ne aflam era lipsa florilor specifice de primavara. Traseul ales a fost in zona varfurilor Cornele si Negrele, diferenta de nivel fiind de aproape 1000 de metrii fata de oras, lucru pe care l-am resimtit putin dupa niste sarbatori "romanesti". Locatia are potential din punct de vedere fotografic, insa doar in lumina calda a u
Citiți mai multe